Cel mai dragut lucru pe care l-am vazut

Eroul meu- bunica mea

   De mici copii am invatat de la parinti, din carti si de la TV  ce inseamna un erou. Erou e acel om cu puteri supranaturale, care mereu  te ajuta cind ai probleme. Eu am fost norocoasa, am avut propriul meu erou, bunica mea. Sigur, bunica nu stiia sa zboare, dar era mereu acolo unde trebuia si cind trebuia, bunica nu putea fi in 2 locuri deodata, dar putea face 6, sau chiar 7 lucruri in acelasi timp. Bunica nu putea scana omul cu raze X, dar putea dintr-o privire sa-ti spuna daca e sau nu de incredere. 

Scumpa mea bunica nu a avut o soarta usoara. Sa nascut in timpul celui de al doilea razboi mondial, in ‘42. Cind ea sa nascut, tatal ei se afla pe front, luptind pentru Patrie, iar mama ei pe linga ea, mai  crestea alti 4 copii mici. Copliaria ei a fost una dramatica, unde doamnea foamea, frigul, chinul si moartea. Bunica de mic copil a dat dovada de o istetime si de un curaj rar intilnit la semenii ei, era dornica de a invata, de a cunoaste multe, insa fiind cel de al cincelea copil, intr-o familie saraca, nu a avut posibilitatea de a-si continua studiile scolare. De la 12 ani tot lucru din gosodarie a fost lasat pe seama ei, fiind singura fata dintre cei 5 copii ea a fost cea care si-a luat pe umerii ei aceasta indatorire, caci mama ei era bolnava si sleita de puteri. La doar 14 ani, fiind abia o coplia, a inceput a munci in Colhoz in rind cu femei  in toata firea. Ia fost greau, dar trebuia sa aduca ceva de mincare acasa, asa ca nu sa plins, fiind o buna crestina a indurate totul cu smerenie si ii multumea Domnului caci putea fi si mai rau.

Insa starea familiei nu sa imbunatatit, asa ca la 16 ani parintii ei au casatorito cu un baiat cu 10 ani mai mare ca ea, crezind ca alaturi de un sot viata ii va fi mai usoara.

Fantoma din trecut

 E noapte. Întunerec. Frigul îți îngheață sîngle care acum o oră fierbea cînd te-a sunat. Orașul e liniștit. Prea liniștit. E gol…  și totuși e  invadat de fantome, de amintiri, regrete, remușcări și durere…

Nu ar trebui să fii aici. Nu e corect. Nu e corect față de prietenul tău, care crede că-l iubești și nu e corect nici făță de tine, care ai decis să urmezi un alt drum decât acesta. Te cuprinde frica, ești plină de dubii. Panichezi. Te întrebi “Ce fac?” Regreți că ai venit, nu trebuia. E o greșeală. O să suferi.
Brusc din bezna nopții își face apariția el, cea mai dorită fantomă din trecutul tău, cea care te-a bîntuit toți acești 2 ani, pe care n-ai văzut-o, dar ai simțit-o. Pe care n-ai avut-o, pe care ai negat-o, pe care ai încercat cu tot dinadinsul s-o uiți, dar pe care tot atît demul ai vrut-o. Iar acum e atît de aproape, e atît de real, e atît de…  Doamne cît i-ai dus dorul!  Acum nu te mai întrebi ce faci, acum nu îți mai este frică, nu mai simți durere…

   Te strînge cu putere  în brațe așa cum doar el știe să o facă, e  cald și miroase a cafea… E chiar EL! Te privește pătrunzător  în ochi,  iar tu nu ai putere să-i zîmbești, nu poți zice nici un cuvînt, nu poți nici să te miști, ești complet absorbită de ființa lui. Doar tăceți și vă priviți. Brațele parcă  vi s-au lipit  împreună. Simți că încă îl iubești.

   Pe obrazul lui se rostogoleaște o lacrimă tăcută… Și el te iubește.  Îți mîngîe gentil obrazul. Cît demult ți-a lipsit atingerea lui, mîinele lui mari și puternice. Te trage cu toată blîndețea de care e în stare mai aproape de lumina felinarului. Sunteți ambii cuprinși de o tulburare stranie.

Nikonn-Fragile

Viața e o rutină încurcată, o banalitate frumoasă, o nebunie simplă în continuă mișcare... 

Să nu uităm totuși de compasiune, dragoste, milă, respect și OMENIE!