Nu ar trebui să fii aici. Nu e corect. Nu e corect față de prietenul tău, care crede că-l iubești și nu e corect nici făță de tine, care ai decis să urmezi un alt drum decât acesta. Te cuprinde frica, ești plină de dubii. Panichezi. Te întrebi “Ce fac?” Regreți că ai venit, nu trebuia. E o greșeală. O să suferi.
Brusc din bezna nopții își face apariția el, cea mai dorită fantomă din trecutul tău, cea care te-a bîntuit toți acești 2 ani, pe care n-ai văzut-o, dar ai simțit-o. Pe care n-ai avut-o, pe care ai negat-o, pe care ai încercat cu tot dinadinsul s-o uiți, dar pe care tot atît demul ai vrut-o. Iar acum e atît de aproape, e atît de real, e atît de… Doamne cît i-ai dus dorul! Acum nu te mai întrebi ce faci, acum nu îți mai este frică, nu mai simți durere…
Brusc din bezna nopții își face apariția el, cea mai dorită fantomă din trecutul tău, cea care te-a bîntuit toți acești 2 ani, pe care n-ai văzut-o, dar ai simțit-o. Pe care n-ai avut-o, pe care ai negat-o, pe care ai încercat cu tot dinadinsul s-o uiți, dar pe care tot atît demul ai vrut-o. Iar acum e atît de aproape, e atît de real, e atît de… Doamne cît i-ai dus dorul! Acum nu te mai întrebi ce faci, acum nu îți mai este frică, nu mai simți durere…
Te strînge cu putere în brațe așa cum doar el știe să o facă, e cald și miroase a cafea… E chiar EL! Te privește pătrunzător în ochi, iar tu nu ai putere să-i zîmbești, nu poți zice nici un cuvînt, nu poți nici să te miști, ești complet absorbită de ființa lui. Doar tăceți și vă priviți. Brațele parcă vi s-au lipit împreună. Simți că încă îl iubești.
Pe obrazul lui se rostogoleaște o lacrimă tăcută… Și el te iubește. Îți mîngîe gentil obrazul. Cît demult ți-a lipsit atingerea lui, mîinele lui mari și puternice. Te trage cu toată blîndețea de care e în stare mai aproape de lumina felinarului. Sunteți ambii cuprinși de o tulburare stranie.
“Am și uitat ce ochi albaștri frumoși ai” spune el cu un glas plin de fiori. Tu încă ești mută. Apoi cu un gest cam stîngaci îți ridică bărbia și te sărută. Nu e doar un sărut, E TOTUL!
“Am și uitat ce ochi albaștri frumoși ai” spune el cu un glas plin de fiori. Tu încă ești mută. Apoi cu un gest cam stîngaci îți ridică bărbia și te sărută. Nu e doar un sărut, E TOTUL!
“Vreau să-mi închin timpul meu, viața mea, trupul și sufletul meu doar ție, doar acestei guri, acestor ochi” glasul lui acum sună mult mai sigur, mai puternic, mai arzător.
Ai visat atît demult timp să auzi aceste cuvinte și iată, tocmai le-ai auzit. Extaz. Fericire. Dorință. Îl dorești mai mult ca oricînd, iar el te dorește pe tine, cu o dorință năvalnică și de nestăpînit. Nu-ți mai pasă de trecut, nu vrei viitorul, nici măcar prezentul, vrei doar acest moment, îl vrei doar pe el…
Am ramas profund impresionat.
RăspundețiȘtergere:))
RăspundețiȘtergere