Fiind jurnalist în anul I am avut de făcut practica de vară la o revistă, şi norocul mi-a surîs să lucrez alături de revista "Mireasa". Unul din task-urile mele din partea redacţie a fost să iau un interviu de la o vedetă din MD, care cîntă la nunţi, alegerea mea a căzut pe frumoasa solistă a trupei "London" Ana Danilescu, şi iată ce mi s-a primit.
Formaţia London sa lansat acum 7 ani în industria muzicală de la noi şi încearcă să aducă ceva nou în show-biz-ul autohton. În anul 2010 proiectul LONDON revine în prim planul muzicii autohtone cu o nouă solistă. Este vorba de Ana Dănilescu, de 24 ani, selectată de producători să o înlocuiască pe ex-vocalista Tony, care a părăsit anterior trupa din motive personale. Pe lîngă muzică, Ana a făcut facultatea de Jurnalism a Universității Libere Internaționale din Moldova. Sandu este mulțumit de noua sa parteneră de scenă și crede că vor face un tandem foarte bun.
-Ana, vorbeşte-ne un pic despre pasiunea ta pentru muzică, la ce vîrstă a apărut?
-Nu pot defeni muzica ca pe o pasiune, pasiunea este tendința nestăpânită însoțită de o preocupare excesivă și obsedantă pentru satisfacerea unor dorințe, ceea ce nu pot spune că asta m-ar fi motivat, muzica pentru mine înseamnă mult mai mult , este un melanj din care este alcătuită viaţa mea, care a început din fragedă copilărie, tatăl meu fiind dascălul şi profetul vocaţiei mele .
-Spune-ne cîte ceva despre cum şi cînd ai inceput să cucereşti scena cu trupa "London"?
-În muzică o jumătate de viaţă îţi faci un nume după care dacă ai noroc numele îţi face cealaltă jumătate de viaţă.Deocamdată e greu să vorbim de o cariera în Moldova, fiindcă aici acest cuvînt reflectă alt ceva, iar banii sunt cei care îţi dictează ritmul vieţii. Muzica nu are o definiţie anume, fiecare persoană îi dă muzicii propria definiţie, trupa London mi-a oferit această şansă, ea a fost şi rămîne un vis naiv şi copilăresc devenit ca prin minune realitate, iar sa poţi visa nu e pacat.:)
-Cît de des obişnuieşti să accepţi invitaţii de a cînta la nunţi?
-Nunţile sunt o bună remunerare materială, deci accept cu drag cîte invitaţii pot. Nu o să credeţi însă asta mi-a devenit meserie de la 13 ani, iar prima mea practică a fost , după cîte îmi aduc eu aminte acompaniind-o la clapă pe regretata Maria Iovu, cu piesa „Mai ţii minte măi Dragă Marie”, fiind pe atunci elevă la şcoala „Eugen Doga”.
-Cum au fost nunţile la care ai cîntat?
-Cum sunt toate nunţile în Moldova, unicale după alaiul şi datinile păstrate ... mişcătoare şi lungi ...
-Ce cîntece interpretezi la nunţi?
-Toate genurile, de la populare pînă la piesele anilor ’60-’80 , care apropo sunt un must be la nunţile noastre, spre marea fericire a noastră avem un evantai folcloric bine păstrat şi bogat, cu care trebuie să ne mîndrim şi să-l transmitem de la o generaţie la alta, dacă ar fi să delimitez un gen de muzica care m-ar defini aş spune că e muzica noastră populară, mi-a intrat în vene de mică, pe cînd tatăl meu activa în orchestra ,, Busuioc Moldovenesc’’ eu fiind spectatorul nelipsit la orice concert.
-Cum trebuie sa fie un mire ideal în ziua de azi?
-Noţiunea de ideal există prin prisma propriei imaginaţii, după părerea mea oameni perfecţi nu există, poate sun naivă însă cred în carmă şi în oameni predestinaţi unui altuia, iată de ce fiecare mire este un ideal pentru mireasa sa.
-Ce mesaj le-ai transmite cititoarelor revistei "Mireasa"?
-Vechii greci spuneau că la început bărbatul şi femeia formau o singură sferă, dar zeii temîndu-se ca o asemeanea perfecţiune a formei ar putea sa le ia locul, au despicat toate sferele în două şi le-au aruncat pe Pamînt. De atunci fiecare jumatate îşi caută cealaltă jumătate. Voi v-aţi găsit-o deja. Felicitări!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu