1000 de gînduri îmi dau tîrcoale, se contrazic şi iau o direcţie străină mie.... Aş zice că au de chef joacă. Încerc să le prind, dar azi nu sunt eu cea care le domină. Savurez o ciocolată fierbinte, aroma căreia mă vrăjeşte, plapuma dăruită de buna mea bunică mă încălzeşte. E o linişte mortală în toată casa. Mă simt relaxată şi departe.. .Sunt aici, dar nu tocmai. Caut piesa Enya-Only time. E divină! Face ca inima să-mi bată în ritm de vals. Întinericul e plăcut si reconfortant.
Noaptea e atît de frumoasă și puternică. Îmi place să-i simt briza ei rece, o invit în casă , iar ea începe a-mi dansa. Noaptea e dirijorul unei sonate mirifice, una la fel de bună ca şi cea a lui Beethoven-"Sonata lunii". Ahh luna! Luna e ceva aparte, e o mărturie a dragostei, a încrederii și a speranţei.... O admir şi mă gîndesc că şi tu o vezi acum.
Totul e complicat de simplu... nu am planuri, dar am viitor, nu am aşteptări, dar am stele, timp, uşă, si pe tine : un anonim in viata mea...
Dragostea e peste tot!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu