Dimineața dragostei

Prima parte

Razele dimineții te întâlnesc cu o dulce aromă de portocale...Încă nu ai deschis ochii, dar deja te simți fericită și... înălțată.

 Deschizi încet ochii, căci îți este frică că poate fi doar un vis. Îl vezi alături pe EL, cu un zâmbet suav, în timp ce ține o tavă cu două căni în mâna...

"Bună dimineața somnoroas-o", îți spune cu un glas domol în timp ce pune tava pe pat și te sărută. Buzele lui au gust de portocală... iată de unde vine și aroma, ți-ai amintit că ceai-ul de portocale era preferatul lui, și al tău de altfel, câțiva ani în urmă...
Totul pare atât de simplu și clar acum... Răspunsul fericirii tale e aici. Tu și EL. Împreună. Formând un abis al fericirii. Nu ai cum să le dai literelor o formă clară pentru a exprima ce simți... Pur și  simplu începând cu dimineața aceasta albul și negru au căpătat culoare...

 Cum te-ai putut resemna tot acest timp ca EL să fie doar o fantomă în viața ta ?
Ai pierdut 730 de dimineți pe care le-ai fi putu întâlni în brațele lui, 730 de nopti pline de șoapte de amor, 730 de zile în care l-ai fi făcut să zâmbescă, doar pentru ai admira gropițile, pe care pur și simplu le adori...

O singură greșeală - o golăciune sfâșietoare. Ai simțit pe viu ce înseamnă pustietatea unui suflet...  Cadere. Nesiguranță. Eșec. Disperare. Purgatoriu.  Atunci când linștea din jur era dureros de zgomotoasă.
Dar acum EL e aici, tu ești aici, asta contează. Golăciunea e invadată acum de soare.
S-a schimbat între timp, nu mai arată ca tânărul de acum doi ani. Acum are trăsăturile feței mai definite, mai bărbătești. O privire mai profundă, mai sigură, dar și mai drăgostoasă în același timp. E atât de... perfect!

 Asemeni unui puzzel, piesă cu piesă, el înturnește într-un singur întreg tot ce-ți dorești, tot ce te face cu adevărat fericită. EL formează tabloul idealului tău. EL e idealul tau.

"Fă-mi loc din nou în viața ta, dă-mi voie să te iubesc..." îți șoptește încet la ureche, în timp ce-și trece degetele printre buclele tale.

El încă nu știe, dar din această dimineață el e întreaga ta viață. L-ai alege pe el în fiecare zi.

Te-ai reândrăgostit de el, fără să vrei, fără să știi, fără să te poți opune...

Craciun fericit

Festivalul Voluntarilor 2011 "Jos Palaria"

Pentru că orice muncă trebuie răsplătită, pe data de 4 decembrie, în incinta Teatrului Naţional de Operă şi Balet din capitală, a fost organizată cea de a IX-a ediţie a Festivalului Voluntarilor. Scopul festivalului este recunoaşterea publică a muncii şi a meritelor voluntarilor din ţară.
  Organizația AIESEC-Moldova este în fiecare zi răsplătită pentru aportul benefic pe care îl aduce societății, răsplata fiind fiecare membru activ, fiecare realizare, fiecare proiect îndeplinit cu succes și fiecare lider pe care l-a ajutat să crească. Însă, nu puteam să nu profităm de ocazia ca meritele noastre să fie recunoscute de întreaga țară, așa că n-am stat mult pe gânduri și am aplicat la festival, la categoria “Cea mai activă organizaţie a anului, care promovează voluntariatul în R. Moldova”.
Și cum suntem împreună în toate, am venit numeroși omuleți din AIESEC—Chișinău că să susținem draga noastră organizație. Veseli și pozitivi de fire, ne-am distrat de minune pe tot parcursul show-ului, am dansat, am cîntat și am demonstrat că suntem uniți și “dezghețați”. Ne-am remarcat din prima, prin doza noastră nebună de energie, bună dispoziție și proactivitate. Acest lucru a fost remarcat nu doar de cei din sală, ci și de prezentatorii evenimentului și de vedetele care au cântat, caci ne dădeau drept exemplu pentru restul sălii, spunând: “Haide-ți, fiți mai activi, la fel ca partea din dreapta!”,după cum va-ți dat seama “partea dreaptă” eram noi, AIESEC-erii.
  Când a fost anunțată categoria la care am aplicat noi am muțit cu toții, eram numai ochi și urechi să aflăm dacă am luat vre-un loc. Pe măsură ce se acorda locul 5, 4 și 3, noi deveneam din ce în ce mai emoționați, iar atunci cind a fost anunțat câștigătorul locului doi pe chipurile noastre a apărut dezamăgirea ți tristețea. Deja ne consolam zicându-ne: “Nu-I nimic, anul viitor la sigur luam un premiu”. Însă în cîteva clipe au răsunat cele mai neașteptate cuvinte: “Iar câștigătorii sunt... cei din PARTEA DREAPTĂ!” Nedumeriți, primele clipe nu știiam cum să reacționăm, a fost ceva de genul: “Really? Asta noi am câștigat?”, pentru ca mai apoi să ne revenim în fire și să sărim de bucurie, am început a apaluda, a ne îmbrățișa, a zâmbi mai tare ca niciodată. A fost ceva EXCEPȚIONAL! Atâta bucurie, satisfacție, dar mai ales atîta MÂNDRIE am simțit cu toții în acel moment, încât am înțeles încă o dată că e o adevărată mândrie să fii un AIESEC-er!
  Cu o MEGA dispoziție și un entuziasm de kilometri, am plecat să sărbătorim această victorie, la o porție de plăcințele calde. Încărcați cu voie bună și înconjurați de omuleți deosebiți, nici nu am observat cum a trecut timpul și sa făcut seară.
A fost o zi minunată, de neuitat, o zi în care fără sfială AIESEC - Moldova a putut zice: “Noi suntem cei mai buni!”
Felicitări tuturor AIESEC-erilor care au contribuit la obținerea acestui premiu!
We did it!

Cel mai dragut lucru pe care l-am vazut

Eroul meu- bunica mea

   De mici copii am invatat de la parinti, din carti si de la TV  ce inseamna un erou. Erou e acel om cu puteri supranaturale, care mereu  te ajuta cind ai probleme. Eu am fost norocoasa, am avut propriul meu erou, bunica mea. Sigur, bunica nu stiia sa zboare, dar era mereu acolo unde trebuia si cind trebuia, bunica nu putea fi in 2 locuri deodata, dar putea face 6, sau chiar 7 lucruri in acelasi timp. Bunica nu putea scana omul cu raze X, dar putea dintr-o privire sa-ti spuna daca e sau nu de incredere. 

Scumpa mea bunica nu a avut o soarta usoara. Sa nascut in timpul celui de al doilea razboi mondial, in ‘42. Cind ea sa nascut, tatal ei se afla pe front, luptind pentru Patrie, iar mama ei pe linga ea, mai  crestea alti 4 copii mici. Copliaria ei a fost una dramatica, unde doamnea foamea, frigul, chinul si moartea. Bunica de mic copil a dat dovada de o istetime si de un curaj rar intilnit la semenii ei, era dornica de a invata, de a cunoaste multe, insa fiind cel de al cincelea copil, intr-o familie saraca, nu a avut posibilitatea de a-si continua studiile scolare. De la 12 ani tot lucru din gosodarie a fost lasat pe seama ei, fiind singura fata dintre cei 5 copii ea a fost cea care si-a luat pe umerii ei aceasta indatorire, caci mama ei era bolnava si sleita de puteri. La doar 14 ani, fiind abia o coplia, a inceput a munci in Colhoz in rind cu femei  in toata firea. Ia fost greau, dar trebuia sa aduca ceva de mincare acasa, asa ca nu sa plins, fiind o buna crestina a indurate totul cu smerenie si ii multumea Domnului caci putea fi si mai rau.

Insa starea familiei nu sa imbunatatit, asa ca la 16 ani parintii ei au casatorito cu un baiat cu 10 ani mai mare ca ea, crezind ca alaturi de un sot viata ii va fi mai usoara.

Fantoma din trecut

 E noapte. Întunerec. Frigul îți îngheață sîngle care acum o oră fierbea cînd te-a sunat. Orașul e liniștit. Prea liniștit. E gol…  și totuși e  invadat de fantome, de amintiri, regrete, remușcări și durere…

Nu ar trebui să fii aici. Nu e corect. Nu e corect față de prietenul tău, care crede că-l iubești și nu e corect nici făță de tine, care ai decis să urmezi un alt drum decât acesta. Te cuprinde frica, ești plină de dubii. Panichezi. Te întrebi “Ce fac?” Regreți că ai venit, nu trebuia. E o greșeală. O să suferi.
Brusc din bezna nopții își face apariția el, cea mai dorită fantomă din trecutul tău, cea care te-a bîntuit toți acești 2 ani, pe care n-ai văzut-o, dar ai simțit-o. Pe care n-ai avut-o, pe care ai negat-o, pe care ai încercat cu tot dinadinsul s-o uiți, dar pe care tot atît demul ai vrut-o. Iar acum e atît de aproape, e atît de real, e atît de…  Doamne cît i-ai dus dorul!  Acum nu te mai întrebi ce faci, acum nu îți mai este frică, nu mai simți durere…

   Te strînge cu putere  în brațe așa cum doar el știe să o facă, e  cald și miroase a cafea… E chiar EL! Te privește pătrunzător  în ochi,  iar tu nu ai putere să-i zîmbești, nu poți zice nici un cuvînt, nu poți nici să te miști, ești complet absorbită de ființa lui. Doar tăceți și vă priviți. Brațele parcă  vi s-au lipit  împreună. Simți că încă îl iubești.

   Pe obrazul lui se rostogoleaște o lacrimă tăcută… Și el te iubește.  Îți mîngîe gentil obrazul. Cît demult ți-a lipsit atingerea lui, mîinele lui mari și puternice. Te trage cu toată blîndețea de care e în stare mai aproape de lumina felinarului. Sunteți ambii cuprinși de o tulburare stranie.

Nikonn-Fragile

Viața e o rutină încurcată, o banalitate frumoasă, o nebunie simplă în continuă mișcare... 

Să nu uităm totuși de compasiune, dragoste, milă, respect și OMENIE!