Despre modernizare

Despre modernizare în dicționar

MODERNIZÁRE s. 1. v. renovare. 2. v. sistematizare. 3. înnoire. 

MODERNIZÁ, modernizez, vb. I. Tranz. A adapta la cerințele, la exigențele prezentului, a face să corespundă acestor cerințe; a înnoi. ♦ A da unui lucru un aspect modern, conform gusturilor și cerințelor actuale. ♦ Spec. A modifica limba unui text din trecut în conformitate cu normele limbii actuale.

Despre modernizare la personal

Astăzi cuvântul modern este la modă. El presupune neapărat ceva bun, calitativ, frumos, eficient și atractiv. Ne-am modernizat începând cu firele de păr din cap (pe care le vopsim când  însurim, le decolorăm pentru a fi din brunete -blonde, le lungim, le facem mai bogate și le tundem cu foarfece electric)  și finalizând cu felul cum ne alegem partenerul de viață (folosind internetul sau și mai nou apelând la agenții matrimoniale și la teste de compatibilitate pe care acestea  le foloses).

Cum zice și definiția, ne adaptăm la cerințele și la exigențele prezentului. Astăzi din ce în ce mai puțini din noi vorbesc la telefonul staționar, căci avem telefonul mobil; astăzi puțini din noi privesc televizorul, căci avem notebook-ul; nu mai plătim facturile la bancă, ci online; nu mai facem cumpărăturile la magazin, ci online; nu mai ieșim la o cafea cu prietenii, ci la un chat; nu mai e la modă să plătim cu bani gheață, căci sunt cărți de credit; nu mai avem ferestre din lemn, ci din plastic; nu mai scrim scrisori, nici măcar e-mailuri, ci sms-uri; nu mai zicem te iubesc, ci besk, fetele nu mai primesc flori parfumate, ci emoticuri colorate; nu mai e nevoie să ținem minte ziua de naștere a prietenului, internetul îl va felicita pentru tine, etc.

Trăim într-o perioadă în care a fi modern  înseamnă a fi om normal. Nu te poți considera a fi normal dacă nu ai haine ca la toți. Nu contează că pari ieșit din incubator, nuuu, important e să ai haine în conformitate cu stilul de azi. Nu ești normal dacă nu rostești fiecare al 4-lea cuvînt în engleză. Acum nu mai zicem sfârșit de săptămână, ci weekend; nu zicem scump-o, ci honey; nu mai zice bine, ci ok; nu zicem ce drăguț, ci how sweet.

S-a modernizat și lumea înconjurătoare. Nu se mai vând țigări Doina sau Nistru, le-au luat locul Lucky Star, Parlament, Glamur, etc. Nu mai avem în meniu pui cu cartofi, ci chicken with fries. Nu mai găsim în magazine Frigușor, ci Coca Cola. Nu le citim copiilor Scufița Roșie, sau Cinușăreasa, ci Bratz sau Hannah Montana. Nu mai arendăm casete video și nu le mai derulăm la început pentru a primit un leu înapoi, acum avem piraterie, descărcăm gratis de pe internet orice film dorim. Înainte băieții făceau cîte 10 minute până la terenul sportiv, pentru a juca fotbal, acum le i-a 30 de secunde să aprindă Fifa la calculator. Transmiteam bilețele și nu postam pe wall când doream să-i zicem ceva unei persoane. Pentru a face cunoștință cu o persoană era nevoie să te apropii, să te saluți, să-i zîmbești și să comunicați, acum dă-m friend request și gata, suntem prieteni. Aveam 2 prieteni cu care ne vedeam în fiecare zi, acum avem 2000 cu care nu am vorbit niciodată. Știam că ne place cineva pentru că vorbea cu noi în pauze sau pe drumul spre școală, acum pentru că ne dă like. Înainte ne întrebam cine la cine merge în vizită, pentru a mai sta de vorbă, acum ne întrebăm care diskatekă e mai glamurnaia pentru a ne duce și tusi. Nu exista 9GAG, ziceam bancuri cu Bulă mereu. Înainte ne era rușine dacă nu aveam o minge de jucat, acum ne este rușine dacă nu avea o mașină, dacă nu aveam haine de la Kenvelo și de la Nike. Mai demult învățam mult și sîrguincios toată seara pentru a da bine examenele, pentru a fi eminent, căci era o adevărată mândrie pentru noi, acum nu mai facem nimic, banii ne rezolvă totul. Mai demult profesoarea o chema pe mami la școală  pentru că nu făceam cum dorea ea, acum noi îl chemăm pe nenea cumătru din Minister pentru a-i ține morală profesoarei care nu face cum vrem noi. Nu mai cumpărăm Dacia sau Lada, acum Toyota, Lexus și BMW sunt la mare căutare. Nu ne mai numim Maria, Ion, Andrei sau Mihaela, suntem Mary, Jhonny, Andrew și  Mishelly. Nu mai găsim înghețată la cornet la colțul străzii, doar ambalată în magazin. Nu mai vrem să fim doctori și profesori, ci stewardese și antreprenori. Nu mai vrem simplu și frumos, ci performant și glamurna.

                             

Dragostea

"vreau dragoste, vreau să mă trezesc cu gândul că o să mai fac ceva pentru ea, vreau să inventez noide şi de’ai face ziua mai frumoasă, vreau să’i şoptesc lucruri perverse la ureche şi să ne batem din cauza acestora. Vreau dragoste. vreau să ascult ore în şir ce a făcut o zi întreagă, cine’i prost şi cine’i frumos, vreau să pregătesc două cafele de dimineaţă şi să spăl scrumiera după o noapte nebună. vreau să mă interesez despre toate chestiuţile care ar face’o mai fericită dacă le’aş şti, să’i citesc morală şi să o ascult cum îşi bate joc de sârguinţa pe care o depun ca s’o schimb cumva ştiind că n’o să’mi iasă…vreau s’o ador şi s’o strâng în braţe până îi pocnesc toate oasele,s’o să şi să ne certăm din cauza cosmeticii pe care o pune pe faţă de fiecare dată când iese. vreau să mergem la cumpărături şi să’i cumpăr ţigări…vreau." HeYa Nemet 

sursa http://potlatai.wordpress.com/2012/11/21/dragostea/

De gândit..

Uneori chiar dacă știi că vei greși, alegi acest pas, deoarece uneori plăcerea unei greșeli este mai intensă decât acea a alegerii corecte.

Note de toamnă

  Toamna e anotimpul tăcerii, când plimbările de una singură sunt un deliciu egoist, iar liniștea - sunet de harpă.
  Toamna e anotimpul culorilor din suflet: a roșului transpus pe buze, a cenușiului pictat în ochi și a oranjului din plete.
Toamna e anotimpul ploilor... nu a lacrimilor.

Trecutul

Trecut - 1. Timpul care s-a scurs (întâmplările, faptele, stările) 2.Care nu mai este actual, de demult, vechi, dispărut, demodat. 

Această definiție o vei găsi în DEX pentru cuvântul trecut. Adică ceva neactual, de demult, care deja a trecut. 

  Dacă e ceva dispărut, atunci eu mă întreb de ce azi trecutul este mai prezent ca prezentul? De ce este mai palpabil și mai viu? Dar îndeosebi, de ce este mai plăcut? Unde este adevărul?!

  Nu vreau să simt stropii trecutului în cafeaua mea de dimineața, nu vreau să-mi apară noapte în vis și să-mi provoace zâmbetul, nu vreau să-mi reînvie iluzia fericirii cu EL. Pur și simplu nu-L vreau și nici nu am nevoie de el. 

  Credeam că am pus capăt, se pare însă că sunt  încă legată...

  

Un pic despre umanitate

  Astăzi întâmplător am dat de un video pe internet care m-a zdrunciunat.  Ce m-a intrigat a fost titlul acestuia: "История 9-летней Рейчел, пытавшейся спасти 15 человек, а спасшей 60 000".  Eram sceptică la început, dar l-am urmărit și... Și am amuțit. Unile lucruri chiar nu pot fi comentate în primele 4 minute. Povestea micuței Rachel a fost unul din ele. 

  Vă întrebți cum a putut să o facă? Ea, care e abia un biet copil, cum a putut salva atâția oameni? Vă zic eu cum a putut: nu a avut puteri supranaturaele, nu, ea a avut milă dragii mei, milă și dorința de a ajuta.

 După ce Rachel a asistat la un seminar în care s-a povestit despre faptul că zeci de mii de oameni mor din cauza insuficienții de apă curată, ea a decis că nu vrea să primească cadouri de ziua ei, ci preferă ca  toți cei care o cunosc să doneze bani pentru această cauză. Dorința ei era de a strânge 300 de dolari, pentru ca 15 copii să aibă acces la apă curată. A strâns însă bani doar pentru 11. Acest lucru a  întristat-o mult. Peste câteva săptâmâni are loc un accident rutier, în care sunt implicate 20 de autovehicule. Toți rămân în viață, mai puțin Rachel... Ironie a vieții sau soartă?  Cine știe, dar cert e că moartea ei nu a fost zadarnică. Emoționați de moartea acesteia, dar mai cu seamă de ultima dorință a ei, oamenii au început să doneze bani, tot mai mulți și mai mulți. Într-un final  s-a strâns suma de 1 200 000  de dolari, bani care au salvat circa 60 000 de oameni.
   Minunile nu au încetat aici și nici ajutorul micuței Rachel, organele ei au fost donate și astfel a mai fost salvată o viață.

   Eu când aveam 9 ani nu aveam astfel de gânduri și preocupări... ce mai! nici măcăr acum, la 21, nu m-am gândit cum aș putea pe bune să ajut pe altcineva decât pe mine și pe apropiații mei, dar mai cu seamă nu m-am gândit cum aș putea să ajut pe cineva la o depărtare atât de mare. Majoritatea suntem prea egoiști, prea preocupați de propria persoană, de propriile probleme, de propria viață, ca să mai auzim plânsetul celor din jur. Avem impresia că dacă acel ceva nu ne afectează pe noi, atunci el nu există. Deobicei  găsim scuze de genul "ce pot eu să fac?! Nu sunt Dumnezeu!" sau "eu singur n-am bani". Come on! Fetița asta tot nu avea bani, tot nu era Dumnezeu, dar a găsit o soluție, nu s-a conformat și nu a renunțat din cauza unor jalnice pretexte de neputință. Dacă o fetiță de 9 ani a putut da o mână de ajutor, atunci cu toții o putem face!
   După acest video îmi dau seama că nu sunt o persoană atât de bună precum mă consideram a fi, dar în același timp îmi dau seama că sunt persoane mult mai bune decât credeam eu. Încă sunt omuleți care întruchipează UMANITATEA, MILA și SACRIFICIUL în numele dragostei pentru aproapele nostru!
   Știți expresia "faith in humanity restored"? Păi uite aste e povestea micuței Rachel.

   Unii oameni chiar sunt născuți să fie EROI, să inspire, să schimbe lumea!

Iată și video în cauză http://www.blive.kg/video:154142/

De gândit...

Cât timp nu ai un motiv de a plânge, ești un om fericit.