Totul are nevoie de timp

  Sunt momente când nu-ți mai dorești nimic, nici măcar fericirea... Nu vrei să zâmbești, nu vrei să fii puternică, tot ce vrei să simți este liniștea și singurătatea...  o singurătate care te va face să uiți de cea lăsată de EL.

  Nu toate desparțirile dor și nu toate lasă amintiri...  Nu toți oamenii din viața mea au contat. Majoritatea au fost doar niște trecători, pe care i-am înlocuit cu alții, fără să le simt plecarea. EL însă e diferit. EL a contat.
 A dispărut la fel de brusc precum a venit, doar că fără  zgomot.

  Ultima mea amintire legată de EL? hmm.....  A fost ultima oară când ne-am văzut,  îmi amintesc perfect. M-a strâns în brațe, era atât de bine, atât de calm, simțeam că  lucrurile trebuiau să fie anumit așa, că lumea ar fi un haos total dăcă în acel moment el nu ar sta și nu m-ar îmbrățișa. Apoi m-a sărutat pe frunte. Săruturile lui mereu mă făceau să zâmbesc. Erau atât de inocente și pure, că dacă m-ar fi pus cineva să dau o definiție sinceritații i-aș fi zi "săruturile lui sunt întruchiparea sincerității".

  Diminețile sunt mai ușoare decât serile - deși numele LUI e primul care îmi apare în gând când mă trezesc - pe timp de zi golul din mine este mai ușor de-l dominat. Mă tot conving că am luat decizia corectă, că așa trebuie să fie, că așa va fi mai bine pentru mine, că alt fel pur și simplu nu se putea, și parcă funcționează... Asta până vine noaptea, căci atunci toate aceste fraze nu mai au putere... nu mă mai pot amăgi. ÎL VREAU ALĂTURI. Iată singurul adevăr în miez de întuneric, iată singurul gând care nu mă lasă să adorm.

   Totul are nevoie de timp. Ai nevoie de timp să faci o cafea bună. Ai nevoie de timp să înveți ceva. Ai nevoie de timp să uiți o dragoste abia începută.  Ai nevoie de timp ca să fii fericit. Și da, știu că totul va fi bine, știu că acolo, departe unde se află, EL va fi fericit, știu că și eu aici, aproape, voi fi fericită. E doar vorba de timp...

O publicitate ce-ți dă fiori

Copii - doza ta zilnică de bună dispoziție

Copii nu sunt alt ceva decât niște magicieni mici, ce izbutesc să ascundă în ei un întreg univers, plin de dragoste nemărginită, sinceritate, bucurie și ingeniozitate pe alocuri cam poznașă. Ne fascinează, căci sunt omuleții cei mai adorabili, imprevizibili și hazlii, dar mai cu seamă, ei sunt cei mai creativi și originali în felul lor de a percepe viața și procesele acesteia. Un copil, în comparație cu un adult, nu îți va răspunde la o întrebare conform unei logice standarte, nu, căci ei au propria lor logică, propriile teorii ale existenței. Copiii găsesc de toate în nimic, în timp ce adulții, nimic în toate.

Astăzi descoperim universul Natei, o mică prințesă, așa cum îi place să fie numită, de 5 anișori, care ne îndeamnă să vedem lucrurile altfel.

1.      Ce este Paștele?

Hmm... Sărbătoare! O sărbătoare când e frumos afară și bunica face ouă roșii și pîine dulce cu poamă uscată și multă, multă mâncare și mănânci repede. Și iepurașul aduce la copii cuminți ouă de ciocolată. Și ne ducem la biserică.

2.      Cine este Dumnezeu?

Un nene înalt, cu barbă albă, lungă. Dar nu-i bătrân tare, e frumos. Și stă așezat pe un scaun frumos, cu soare. El ne dă nouă mâncare și soare.

3.      De ce băieții nu poartă cercei?

Băieții nu au voie să poarte cercei, doar femeile au voie să poarte cercei, că așa vrea miliția. Miliția nu vrea ca băieții să fie mai frumoși ca fetițile.

4.      De ce sunt fetițele mai frumoase ca baieții?

Ele au codițe colorate și ochi albaștri. Și ele au rochițe care se învârtesc, da baieții nu au. Și fetițele dau jucăriile lor lu alții, da băieții nu dau, eu am cerut și nu mi-au dat, îs răi și vorbesc prostii.

De gândit...

 Frumusețea unei țări vine de la frumusețea minților și a sufletelor celor care o locuiesc.

 Pentru o Moldovă mai frumoasă avem nevoie de oameni "frumoși", cu idei mărețe și planuri ambițioase de dezvoltare pentru aceasta.

     

Mihaela Rădulescu - Întreabă-ma orice

„De cand suntem mici, ne punem intrebari. Pe cele mai nastrusnice si mai adorabile le adresam parintilor cand suntem copii, dar cand ajungem mari nu mai rostim intrebari esentiale, desi ne trec prin gand de atatea ori...Ba nu se cade sa le spunem cu voce tare, ba nu avem deprinderea formularii, ba ne este o teama frigorifica de raspuns, ba ni se pare ca STIM NOI...

Nu este un test psihologic, caci n-are cine sa va interpreteze raspunsurile si sa va eticheteze drept coleric, flegmatic, bun sau odios.

Nu este carte de citit pagina cu pagina, ca un roman, cu nerabdarea de a ajunge la final. O poti deschide zilnic, la intamplare, poposind, ca pe o banca in parc, la fiecare intrebare inedita, la fiecare intrebare pe care nu ti-a pus-o nimeni, niciodata, respirand aerul curat al sinceritatii.” (Mihaela Rădulescu)

” – Victor o să te iubească toată viaţa lui. Şi ştii de ce? Pentru că l-ai alungat, ai refuzat să-i fii nevastă, deşi te-a cerut de o mie de ori! Aşa fac bărbaţii – o iubesc exact pe femeia care-i respinge, nu pe aia care le e gheişă.”

“E incredibil ce diferenţă imensă e între ce gândeşte o femeie şi ce spune, când are în faţă un bărbat care a rănit-o crunt cândva, dar pe care l-a iubit enorm…”

“Motivele pentru care un bărbat îşi înşală iubita nu sunt multe sau excepţionale, fiind parcă, de secole, aceleaşi – mai mereu, este o conjunctură în care o femeie disponibilă şi atrăgătoare (nu neapărat mai reuşită decât cea de acasă) se află în locul potrivit, în momentul prielnic şi în faţa bărbatului vulnerabil.”

“Afectiv vorbind, femeile suferă ca de o boală cumplită când sunt înşelate şi înlocuite cu alta. E una dintre cele mai acute dureri pe care le simţi într-o viaţă de femeie – până şi durerile facerii au astăzi leac şi final fericit, pe când înşelatul lasă urme, deformează încrederea şi frumuseţea, dereglează mecanismul de iubire şi chiar metabolismul.”

“Am ieşit din casă ca din propria-mi viaţă…”

Fii fericit pentru tot ce ai

Cu totii n e

De gândit...

În ce moment o simplă relatie se transformă în dragoste?