Scumpa mea bunica nu a avut o soarta usoara. Sa nascut in timpul celui de al doilea razboi mondial, in ‘42. Cind ea sa nascut, tatal ei se afla pe front, luptind pentru Patrie, iar mama ei pe linga ea, mai crestea alti 4 copii mici. Copliaria ei a fost una dramatica, unde doamnea foamea, frigul, chinul si moartea. Bunica de mic copil a dat dovada de o istetime si de un curaj rar intilnit la semenii ei, era dornica de a invata, de a cunoaste multe, insa fiind cel de al cincelea copil, intr-o familie saraca, nu a avut posibilitatea de a-si continua studiile scolare. De la 12 ani tot lucru din gosodarie a fost lasat pe seama ei, fiind singura fata dintre cei 5 copii ea a fost cea care si-a luat pe umerii ei aceasta indatorire, caci mama ei era bolnava si sleita de puteri. La doar 14 ani, fiind abia o coplia, a inceput a munci in Colhoz in rind cu femei in toata firea. Ia fost greau, dar trebuia sa aduca ceva de mincare acasa, asa ca nu sa plins, fiind o buna crestina a indurate totul cu smerenie si ii multumea Domnului caci putea fi si mai rau.
Insa starea familiei nu sa imbunatatit, asa ca la 16 ani parintii ei au casatorito cu un baiat cu 10 ani mai mare ca ea, crezind ca alaturi de un sot viata ii va fi mai usoara.
