După cum am mai zis o admir mult pe Marilyn Monroe , nu doar pentru că era foarte frumoasă, sexy, optimistă şi blondă :), ci şi pentru că avea sclipiri absolut geniale, cum ar fi:
" O fată deşteaptă sărută dar nu iubeşte, Ascultă dar nu crede, Şi pleacă înainte să fie lăsată" (Marilyn Monroe)
Nane(Ştefan Avram Cherescu) este un raper roman, de 20 ani, din Romania, Orşova. Nane e un tînar care sa maturizat într-un timp foarte scurt, crescînd într-un cartier foarte sărac, ducînd o acută lipsă a banilor şi fiind înconjurat de "golani" cu droguri şi alcool. El a fost nevoit să înveţe a fi curajos, tare şi mai ales să se zbată pentru a se impune şi a supravieţui în acest mediu. A început să "o ardă" cu tipi mai mari ca el, care îi garantau protecţie, cu timpul le-a cîştigat respectul şi a devenit unul din gaşcă. Fire rebela, non conformistă şi de nestăpînit, îşi apăra "oamenii" şi se făcea respectat cu ajutorul pumnului, fiind des întîlnit în secţiile de poliţie. Toate experienţele sale, i-au servit drept sursă de inspiraţie pentru piesele sale, fiecare piesă fiind o filă din viaţa lui...
Prin creaţia sa Nane a căutat nu doar să arate mediocritatea şi nepăsarea lumii în care trăieşte, ci deasemenea să deschida ochii spre adevărul dur, pe care mulţi îl ignoră. Nane a fost mereu criticat pentru acest lucru, însă el nu s-a oprit, ambiţios fiind transpune şi acum pe hîrtie tot ce vede, tot ce simte, tot ce trăieşte... Într-o societate în care nu ai glas, în care nu eşti ascultat, rimile i-au devenit arme!
Fiind jurnalist în anul I am avut de făcut practica de vară la o revistă, şi norocul mi-a surîs să lucrez alături de revista "Mireasa". Unul din task-urile mele din partea redacţie a fost să iau un interviu de la o vedetă din MD, care cîntă la nunţi, alegerea mea a căzut pe frumoasa solistă a trupei "London" Ana Danilescu, şi iată ce mi s-a primit. Formaţia London sa lansat acum 7 ani în industria muzicală de la noi şi încearcă să aducă ceva nou în show-biz-ul autohton. În anul 2010 proiectul LONDON revine în prim planul muzicii autohtone cu o nouă solistă. Este vorba de Ana Dănilescu, de 24 ani, selectată de producători să o înlocuiască pe ex-vocalista Tony, care a părăsit anterior trupa din motive personale. Pe lîngă muzică, Ana a făcut facultatea de Jurnalism a Universității Libere Internaționale din Moldova. Sandu este mulțumit de noua sa parteneră de scenă și crede că vor face un tandem foarte bun. -Ana, vorbeşte-ne un pic despre pasiunea ta pentru muzică, la ce vîrstă a apărut? -Nu pot defeni muzica ca pe o pasiune, pasiunea este tendința nestăpânită însoțită de o preocupare excesivă și obsedantă pentru satisfacerea unor dorințe, ceea ce nu pot spune că asta m-ar fi motivat, muzica pentru mine înseamnă mult mai mult , este un melanj din care este alcătuită viaţa mea, care a început din fragedă copilărie, tatăl meu fiind dascălul şi profetul vocaţiei mele . -Spune-ne cîte ceva despre cum şi cînd ai inceput să cucereşti scena cu trupa "London"? -În muzică o jumătate de viaţă îţi faci un nume după care dacă ai noroc numele îţi face cealaltă jumătate de viaţă.Deocamdată e greu să vorbim de o cariera în Moldova, fiindcă aici acest cuvînt reflectă alt ceva, iar banii sunt cei care îţi dictează ritmul vieţii. Muzica nu are o definiţie anume, fiecare persoană îi dă muzicii propria definiţie, trupa London mi-a oferit această şansă, ea a fost şi rămîne un vis naiv şi copilăresc devenit ca prin minune realitate, iar sa poţi visa nu e pacat.:) -Cît de des obişnuieşti să accepţi invitaţii de a cînta la nunţi? -Nunţile sunt o bună remunerare materială, deci accept cu drag cîte invitaţii pot. Nu o să credeţi însă asta mi-a devenit meserie de la 13 ani, iar prima mea practică a fost , după cîte îmi aduc eu aminte acompaniind-o la clapă pe regretata Maria Iovu, cu piesa „Mai ţii minte măi Dragă Marie”, fiind pe atunci elevă la şcoala „Eugen Doga”. -Cum au fost nunţile la care ai cîntat? -Cum sunt toate nunţile în Moldova, unicale după alaiul şi datinile păstrate ... mişcătoare şi lungi ... -Ce cîntece interpretezi la nunţi? -Toate genurile, de la populare pînă la piesele anilor ’60-’80 , care apropo sunt un must be la nunţile noastre, spre marea fericire a noastră avem un evantai folcloric bine păstrat şi bogat,cu care trebuie să ne mîndrim şi să-l transmitem de la o generaţie la alta, dacă ar fi să delimitez un gen de muzica care m-ar defini aş spune că e muzica noastră populară, mi-a intrat în vene de mică, pe cînd tatăl meu activa în orchestra ,, Busuioc Moldovenesc’’ eu fiind spectatorul nelipsit la orice concert. -Cum trebuie sa fie un mire ideal în ziua de azi? -Noţiunea de ideal există prin prisma propriei imaginaţii, după părerea mea oameni perfecţi nu există, poate sun naivă însă cred în carmă şi în oameni predestinaţi unui altuia, iată de ce fiecare mire este un ideal pentru mireasa sa. -Ce mesaj le-ai transmite cititoarelor revistei "Mireasa"? -Vechii greci spuneau că la început bărbatul şi femeia formau o singură sferă, dar zeii temîndu-se ca o asemeanea perfecţiune a formei ar putea sa le ia locul, au despicat toate sferele în două şi le-au aruncat pe Pamînt. De atunci fiecare jumatate îşi caută cealaltă jumătate. Voi v-aţi găsit-o deja. Felicitări!
Ea este fară îndoială cel mai celebru star cinematografic, sex simbol şi divă pop al secolului douăzeci. Şi cel mai important cea mai frumoasă şi senzuală blondă din toate timpurile.
Ştiaţi că stereotipul cum că blondele sunt cam prostuţe şi copilăroase vine de la Marilyn?! Ea a dat naştere acestui stereotip în mod conştient, ba mai mult înadins. De ce? Păi în primul rînd nu a făcut-o pentru ca blondele mai tîrziu să fie discriminate, sau să nu fie luate în serios şi în nici într-un caz pentru ca atunci cînd dai search în google "glume cu blonde" să apară 1.280.000 rezultate, NU! Felul ei de a fi, caracterizat prin naivitate, copilărism, necunoaştere a unor informaţii, şi subliniez nu e vorba de a "fi proastă", veselia ei, credinţa în bunătatea oamenilor şi optimismul ,toate acestea au fost armele ei cele mai de preţ pentru a cuceri publicul, dar mai ales bărbaţii.
Ce ai face dacă ai şti că azi e ultima zi a existenței tale? Ultima zi în care mai poți vedea soarele, ultima zi în care mai poți simți iarbă sub tălpi, admira zîmbetul suav al mamei, râsetul vesel al prietenilor şi sărutul delicat a celui drag. Ultima zi în care îţi mai poţi umple plamînii cu aerul oraşului...
Cu cine ai petrece-o? Dar mai cu seamă cum? Te-ai lăsa pradă regretelor?
Mereu spunem că mai avem timp, că nu trebuie să ne grăbim... Și dacă trebuie?!
Azi e momentul să facem ceea ce ne dorim şi nu mîine, azi e momentul să învingem frica care ne bîntuie de cînd eram copii, azi e tmomentul perfect să ne cumpărăm perechea cea super-mega-cool de blugi la care am visat de luni de zile, să ne delectăm cu desertul delicios pe care îl vedeam la vetrina magazinului, dar pe care nu ne încumetam să-l cumpărăm din cauza caloriilor, azi trebuie să spunem acel "Te iubesc" pe care nu am tot avut curajul să-l rostim din orgoliu. Gata cu serviciul plictisitor, care te face să te simți un ratat, e timpul să-ți găsește unul care te va face dimineaţa să te trezești cu entuziasm, gata cu prieteni ipocriţi, gata cu boyfriendul pe care nu-l mai iubim demult şi cu care stăm doar din dorinţa de a nu-l răni, gata cu "Nu POT", e timpul pentru "De ce nu?! O să încerc"! Gata cu leneveala acasă, lumea e plină de o sumedenie de lucruri înteresante cu care te poţi ocupa! Gata cu melancolia şi cu plinsetul de milă, zîmbeşte şi bucurăte de fiecare OPORTUNITATE ce ţi-o oferă viaţa! Gata cu suspinul după fostul prieten, e timpul să-ţi cauţi unul nou!
Go, do it, today!
P.S. Însă nu-ţi cheltui chiar toţi banii din portmoneu azi :) :) :)
“Intru în casă obosit, după altă zi de munca...Pentru ce îmi place mie nu-s plătit cît să-mi ajungă... Nu-i nimic apas play şi aterizez în lumea mea, condus de muzică mă întind uşor pe canapea... Un miros de tei de la copacii de lîngă fereastră vine să-mi aducă aminte că viaţa-i totuşi frumoasă...Încă am suflet de copil care refuză să crească...Mie egal cu zero tot ce spune lumea asta proastă....Mintea mea e un motor încins cu spirit creator, că cineva mi-a dat un har, iar pixul ma învăţat să zbor...Şi scriu cîte trepte urc şi cîte cobor, ca să ajung acolo unde vreau înainte să mor...” sunt nişte versuri din piesa lui Arssura “Mereu Copil”...nişte versuri formidabile, care m-au impresionat... care şi-au pus amprenta în sufletul meu...